Acordul Turcia-UE

Context

Din istorie putem extrage informația că umanitatea a fost mereu lovită de confruntări militare. Aceste conflicte pun în pericol atât siguranța individuală, cât și pe cea comună. Individul este principala unitate în construcția societății, iar securitatea lui este esențială. De aceea, orice fel de criză locală/individuală poate deveni o provocare imensă pentru omenire. La apariția acestor crize contribuie diverși factori, ca de exemplu sănătatea publică deficitară sau conflictele militare inter- sau intrastatale, multe facțiuni alegând să-și rezolve conflictele pe cale armată. Exemple bune sunt cele două conflagrații mondiale ale secolului XX.

Milioane de oameni și-au pierdut viața, iar ura dintre națiuni a crescut considerabil. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, speranța încheierii definitive a crizelor și a conflictelor a fost epuizată. Lumea a intrat într-un Război Rece datorită conflictului ideologic manifestat sub diferite forme dintre vestul capitalist (condus de SUA) și estul comunist (condus de URSS). Deși un război rece presupune absența conflictelor militare, cele două superputeri s-au înfruntat totuși, indirect, susținând diferite părți în cadrul unor războaie civile (Coreea, Vietnam), creând false echilibre politice în acele teritorii și producând multe tulburențe chiar și în ziua de azi (Orientul Mijlociu).

Criza

În cazul conflictelor armate, statele nu mai sunt în stare să asigure siguranța cetățenilor, care de cele mai multe ori ajung să fie pe cont propriu. În această situație, cetățenii aleg de multe ori să emigreze în statele neutre, care sunt mai sigure, mai ales din punct de vedere al securității. Așa s-a ajuns și la valul de imigranți recent (2015) care a produs o criză în Uniunea Europeană. Ea a reprezentat o mare provocare pentru statele europene occidentale, dar și membrilor Uniunii. De aceea, UE a căutat ajutorul Turciei în soluționarea crizei. S-a ajuns la o colaborare între cele două entități, iar acest lucru s-a concretizat prin semnarea Declarației UE-Turcia.

Criza a început odată cu sosirea primilor refugiați care au ajuns pe continentul european la sfârșitul anului 2015. Până la finele anului 2016, s-a ajuns la un număr de aproximativ 5,2 milioane de oameni, care au fugit din Orientul Mijlociu pentru a trăi într-un mediu mai sigur. Motivul principal pentru care fug oamenii sunt crizele armate din statele de origine. Afganistan se află în stare de conflict de aproximativ 35 de ani. Din cauza asta, economia este slăbită, sărăcia acutizându-se tot mai mult. Pe langă acest fapt, securitatea umană este pusă în pericol din cauza luptelor din stat . O situație asemănătoare o întâlnim și în Irak, țară care se află în stare de conflict armat încă din 1980, începând de la războiul cu Iran (1980-1988), și urmat de războiul cu SUA. În anul 2003, a fost instaurat un regim terorist, care s-a încheiat dupa arestarea liderului Sadam Hussein, în anul 2006. Din 2010, după ce s-a reglat politica internă și s-a instaurat starea de pace, terorismul și-a făcut din nou simțită prezența. Acte teroriste, bombardamente și o stare instabilă în aceste state i-a determinat pe oameni să-și părăsească casele. Anul trecut, în 2019 au ajuns peste 27 000 de refugiați în Europa .

Statele Uniunii au fost lovite de valuri mari de imigranți încă de la mjlocul anului 2015. Europa nu era deloc pregătită, drept dovadă lipsa a suficiente adăposturi pentru refugiați, cât și a produselor de care aceștia aveau nevoie. Criza s-a resimțit și în rândul populației europene, iar corelată cu atacurile teroriste recente a dus la o explozie a xenofobiei și islamofobiei în Europa.

O altă problemă cu care se confrunta Uniunea, a fost problematica transportului spre Europa, adeseori refugiații apelând la mijloace neautorizate și periculoase. De altfel, nici refugiații nu prea au îmbunătățit situația, aceștia refuzând adeseori stabilirea în locurile oferite de Uniune și alegând să migreze ilegal în altele.

Acordul

Nenumăratele cauze, menționate în paragrafele anterioare, au reprezentat motivele pentru care Uniunea Europeană s-a înclinat tot mai mult spre o criză societală, înfruntând o situație critică atât din punct de vedere economic, cât și politic (creșterea bruscă a populismului de dreapta, care a dus la Brexit). Acești factori au determinat Uniunea să caute o rezolvare a acestei crize cât mai rapid posibil. Statele membre UE, în frunte cu Germania, au abordat o negociere cu Turcia în luna martie a anului 2016, pentru a găsi o rezolvare la criză. În urma acelor negocieri, s-a ajuns la încheierea Declarației UE-Turcia. Această declarație presupune controlul și minimizarea fluxului de refugiați în țările vest-europene de către Turcia, în schimbul unor finanțări europene pentru refugiați în Turcia. Turcia și UE și-au luat angajamentul reciproc în aplicarea decizilor din declarația semnată. Uniunea Europeană a acceptat, în total, plata sumei de 6 mld Euro, pentru a susține statul turc în organizarea și manevrarea refugiaților. Turcia și Uniunea Europeană, sunt de acord să introducă noi vize pentru sirieni și dar și refugiați din alte zone de conflict, pentru a călători mai departe spre statele vestice. S-au accelerat eforturile pentru a îmbunătății securitatea pe coasta mediterană din partea poliției turcești, și în același timp, au început să se ia măsuri mai rapide, în privința rețelelor ilegale de migrație.

Declarația prevede ca Turcia să primească din Grecia refugiații, care nu au ajuns regulamentar acolo, iar pentru asta, UE primește pentru fiecare refugiat readus în Turcia, un refugiat în statele membre, dar pe cale legală. Pentru atingerea scopului acesta, se accelerează liberalizarea vizelor pentru refugiați. Turcia, a mai acceptat luarea măsurilor privind oprirea deschiderii a noi căi de migrare ilegale. Pentru asta statului turc i s-a promis că se vor relua procesele și discuțile vis a vis de aderarea Turciei la Uniunea Europeană, dar și că se vor modifica regulamentele pentru cetățenii turci în privința vizelor de călatorie în statele membre ale Uniunii Europene. În același timp, UE și Turcia vor să colaboreze în privința îmbunătățirii condiților umane în Siria, mai ales în zonele care se află la granița cu Turcia.

Efecte și probleme

Declarația a fost o gură de aer pentru Uniunea Europeană. Numărul refugiaților s-a diminuat, iar tensiunile s-au mai redus. Există și o parte negativă a declarației. Președintele Turciei, R. T. Erdogan, a adus critici Uniunii Europene și și-a exprimat dorința de a lăsa refugiații aflați în Turcia să treacă granițele spre Occident. El a declarat că Uniunea Europeană nu s-a ținut de angajamentele înscrise în acordul semnat. Turcia a reușit să rețină refugiați în în interiorul granițelor sale, împiedicându-i pe aceștia să-și continue călătoria spre statele europene, însă UE nu a primit refugiați din Turcia sau Grecia, pentru fiecare migrant reținut. Uniunea Europeană declară că principala cauză este birocrația lentă din Grecia.

În plus UE argumentează că Turcia nu are dreptate în privința asta, dat fiind faptul că Turcia a preluat 1500 de sirieni, iar UE a primit de cinci ori mai mulți oameni în statele sale. Aici intervine punctul din declarație în care Uniunea Europeană a promis relocarea umană a refugiaților din momentul în care fluxul refugiaților scade, însă, după realizarea condițiilor, nu s-au mai declanșat acțiuni pentru îndeplinirea promisiunii. Nici reluarea discuților pentru aderare sau renunțarea vizelor pentru călătoriile în statele membre UE nu au mai fost realizate. În acest punct, Uniunea Europeană anunță că renunță la reluarea negocierilor cu statul turc, mai ales că problema Ciprului (care este împărțit între Grecia și Turcia) nu este soluționată. UE declară că Turcia nu îndeplinește condițiile impuse tuturor statelor aderente, și anume condiția de stat de drept .

Concluzie

În concluzie, analizând faptele mai sus menționate, putem observa că acordul dintre cele două entități a fost pe cale de stagnare. În 9 martie 2020, s-au reîntâlnit președinți UE cu liderul turc R. T. Erdogan. S-a constatat că este important ca ambele părți să depună eforturi pentru aplicarea declarației. La momentul de față putem spune că planurile Turciei, de a permite accesul refugiaților înspre Europa, a stagnat. Motivul fiind pandemia de “Sars-CoV-2”, care a afectat tot globul pământesc, și care a cauzat închiderea granițelor Uniunii Europene înspre state aflate în afara Uniunii sau continentul european.